Sistemul de formare profesională
Cadrul normativ de referință pentru procesul de reformă Formarea profesională a fost definită de legea 845/78 (Legge Quadro 845/78) ca “un sistem de formare pentru difuzarea de cunoștințe teoretice și practice, pentru a îndeplini roluri profesionale orientate spre o primă integrare, calificare recalificare, specializare, actualizare și perfecționare a lucrătorilor.”
Pactul pentru Muncă din 1996 (Patto per il lavoro del 1996), semnat de Guvern și partenerii sociali, definește un nou cadru instituțional bazat pe sistemul de formare integrat. Pactul social pentru dezvoltarea și ocuparea forței de muncă din decembrie 1998 (Patto sociale pe lo
Sviluppo e l’occupazione) semnat între guvern și partenerii sociali, a introdus:
▪ Obligația de formare până la 18 ani, efectuată după școală, în centre de formare profesională
sau de ucenicie
▪ Dezvoltarea uceniciei și stagiilor
▪ Dezvoltarea de noi canale de instruire și de formare tehnico-comercială integrată
▪ Consolidarea educației continue
Procesul normativ al reformei începe cu legea 196/97, care se ocupă de formarea lucrătorilor și de bursele de muncă, modifică învățarea pentru a o relansa ca instrument normativ privilegiat. Acesta are în vedere: acreditarea structurilor de formare, normele sistemului național de formare continuă, certificarea competențelor și aplicarea unui sistem de recunoaştere a creditelor. După discuții îndelungate între instituții și partenerii sociali, a apărut Legea 144/99. Ea reprezintă încercarea
de a integra educația formală și cea dedicată lumii muncii printr-o nouă Formare Superioară Tehnică și profesională: IFTS.
